REMINDER - de ziua Internațională a femeii

 

Astăzi, 8 martie 2025, se oprește iar parțial lumea în loc, căci ne amintim pentru o zi că există FEMEIA.

Cealaltă jumătate a omenirii (acolo unde există măcar noțiunea asta), își amintește brusc că există o mama, o iubită, o soție, o soră, o fiică. Și pentru câteva momente se face loc de puțină căldură în zona inimii, pe care o proiectează cel mai adesea ca într-un gest de mare generozitate și asupra femeii colege, vecine, cunoștințe sau prietene.

Se pune cu aceeaiași generozitate pauză la ”război”. De orice fel de război: pentru putere, resurse, imagine, bani, influență.

Azi nu trebuie să facem mâncare, să spălăm, să muncim munca care nu se vede. Azi putem să întârziem, să dormim mai mult, să nu ne punem, sfatul, grija, încurajarea, sprijinul, știința și priceperea la dispoziția lor ca să poată ”conduce” familia, biroul, firma, instituția, țara.

Azi ni se dă ”liber” sau plecăm ”pe la 2.00”.

Azi primim flori și cadouri. Uneori prime sau mesaje pe whatsap.

Azi ni se oferă spațiul să existăm în universul lor. Cu generozitate.

Mâine, în cel mai bun caz își amintesc că este ziua tatălui, parcă, și că ei, bărbații din viețile noastre nu au o zi consfințită de vreun organism international.

In cel mai rău caz repornesc mașina de război.

Iar în restul cazurilor totul revine la ”normal”.

Acesta nu este nu mesaj ”feminist”. Nu este nici vreo dramă.

Este realitatea decodată și simplificată pe înțelesul tuturor.

Este adevărul dezgolit de poleială și discursuri ”politically correct”.

Ce se mai întâmplă după data de 8 martie?

O mare parte dintre noi ne întoarcem la ”locurile și rolurile noastre”.

În acele cazuri în care suntem mulțumite cu locurile și roulrile noatre, în cea mai mare parte atribuite cultural, traditional, cutumiar, îmbrăcate, în lumea ”dezvoltată”, în ”libera noastră opțiune”, putem duce o ”viață liniștită”, ”ușoară” sau putem beneficia de atenție și ”favoruri” mici, medii sau extravagante, în funcție de bugetul sau puterea bărbatului sau bărbaților din viața noastră.

Există însă și o categorie de femei, multe de altfel, care nu sunt mulțumite cu ”locul lor”. Din varii motive: pentru că vor mai mult, simt că pot face mai mult, știu mai mult sau vor să contribuie și altfel.

Aici este punctul nevralgic în care se produce distorsiunea. 

Pentru că singurul mod în care pot reuși să-și aducă contribuția la un nivel mai mare sau mai altfel decât cel ”atribuit” este acela de a intra în ”energia”, personalitatea sau profilul masculin. Nici nu știu exact ce cuvânt potrivit să activez, dar cred că ați înțeles idea.

Asta înseamnă, că noi, această categorie de femei, facem forțate de context o transmutație interioară către luptă, putere în forma ei masculină toxică, călcat pe cadavre, competiție oarbă și uneori cinism. Orice altă variantă de a ieși din locul tău este sortită eșecului.

Multe pornim pe acest drum cu scopul de a aduce la capătul acelui drum unde vrem să ajungem parte din ce definește identitatea noastră feminină: mai multă grijă, empatie, pace, protecție, bunăstare, bine. Pentru că din colțul nostrum de univers, lumea în care trăim doare.

Pe drum însă, multe dintre noi ne pierdem în luptă sau ne confundăm cu ea. De prea multe răni, de prea mult război, de pre mult trăit pe suprarenale (medicii înțeleg! ☺). Și tot pe acest drum, ajungem să ne rănim teribil între noi femeile pentru că, nu-i așa, ăsta e ”jocul în lumea bărbaților”. Survival of the fittest.

În ultima decadă, în lumea ”dezvoltată”, desi ”jocul” a rămas fix neschimbat unii dintre bărbați au învățat ”limba care trebuie”. Vorbesc cu patos despre drepturile femeii, vorbesc de leadership și celebrează discursiv femeia, însă activează mecanisme și instrumente de control, manipulare și intimidare atât de sofisticate și înșelătoare, prin care nu te confruntă direct, însă te fac să renunți. Să crezi că nu ești bună sau că nu ai valoare.

Iar aceștia sunt și mai periculoși. Pentru că îți umblă la ”AND-ul” tău intern. La stima de sine. La eu-l tău, fără ca măcar să realizezi. Și ai plecat. Te-ai dus la ”locul tău”.

În România avem de-a face preponderant cu prima categorie. Mai puțin sofisticată. Dureroasă. Dar măcar la vedere.

În oricare dintre ipostazele acestei lupte, femeia care nu este mulțumită la locul ei, va plăti factura transmutării în ipostaza masculinizată. De cele mai multe ori pe zona de sănătate sau viață persoanlă. Sau ambele.

Multe femei își asumă acest cost. Și multe reușesc lucruri incredibile. De cele mai multe ori pentru mai binele nostru, al tuturor oamenilor. Altele rămân captive în lupta pentru putere.

Întrebarea mea este, merită acest război? Nu, dacă merită pentru noi femeile, ci dacă merită pentru noi ca oameni la nivel global?

Și încă o întrebare de ajutor și reflecție:

Cum ar fi arătat lumea anului 2025, cu tot ceea ce trăim în ea, și istoria noastră, per ansamblu, dacă identitatea feminină sau FEMEILE și-ar fi pus amprenta asupra felului în care este construită societatea noastră?

Credeți că am fi fost acum în pragul celui de-al treilea Război Mondial?

PS. Acest text are caracter generalizator, și accept și recunosc faptul că există multe excepții, în rândul bărbaților. De voi, acei bărbați, care v-ați ridicat deasupra nesiguranțelor și a masculinității toxice avem nevoie să construim o nouă lume.